„Trebuie să reconstruim pretutindeni pacea, nu să pregătim alte războaie. Războiul nu poate fi făcut niciodată în numele lui Dumnezeu. Pentru noi, cei care credem, a combate în numele religiei înseamnă, în realitate, a lovi în religia însăși. Nu există un război sfânt, numai pacea este sfântă”: afirmă papa Leon al XIV-lea în mesajul video transmis acum câteva minute participanților la Întâlnirea internațională „Pace dezarmată și dezarmantă” de la Assisi. Manifestarea marchează patruzeci de ani de la prima ediție a acestui fel de întâlnire cu liderii religiilor, convocată în 27 octombrie 1986 de sfântul Ioan Paul al II-lea.
Deși inițial papa Leon al XIV-lea și-a anunțat prezența și participarea la această Întâlnire internațională, vinerea trecută medicii i-au recomandat să evite călătoria programată cu elicopterul pentru a nu periclita parcursul „excelent” al refacerii sale după operația din 13 octombrie a.c. la plămânul drept. La orizontul agendei pontificale se află, de asemenea, o lungă călătorie apostolică în trei țări din America Latină – Uruguay, Argentina și Peru – programată în zilele 6-17 noiembrie 2026.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru mesajul video al papei transmis la Întâlnirea internațională „Pace dezarmată și dezarmantă”, organizată la Assisi în 27 octombrie 2026.
«Dragi frați și surori,
Vă aflați la Assisi la patruzeci de ani de la Ziua de rugăciune pentru pace din 27 octombrie 1986. Acel eveniment a fost voit de sfântul Ioan Paul al II-lea, care a subliniat cu acea ocazie legătura intrinsecă ce unește o autentică atitudine religioasă cu sensibilitatea vie pentru pace.
Adresez salutul meu cel mai cordial patriarhilor și liderilor de religii, dintre care mulți, în decursul anilor, au participat activ la diferite zile de rugăciune și dialog care au avut loc. Îl salut cu afecțiune pe monseniorul Felice Accrocca, păstorul de suflete al Diecezei de Assisi, Familiile franciscane și pe toți cei care sunt adunați. Aș fi dorit să fiu împreună cu voi, ca să văd fețele voastre și să dăm împreună o frumoasă mărturie pentru faptul că a trăi ca frații și surorile este deja posibil.
Mulțumesc Departamentului pentru dialogul interreligios și Comunității „Sfântul Egidiu” pentru că au urmat cu angajare acest drum trasat de predecesorii mei. Mă consolează drumul lung și fidel efectuat în acești ani, care a dat multe roade. Papa Francisc spunea în această privință despre memorabila Zi din octombrie 1986: „Nu putea și nu trebuia să rămână un eveniment izolat. Voi ați continuat acest drum și ați făcut ca elanul acestuia să crească” (Francisc, Discurs către participanții la Întâlnirea internațională pentru pace, 20 septembrie 2013).
Într-adevăr, sfântul Ioan Paul al II-lea, după acea primă întâlnire istorică, a invitat la „a continua să trăim în spiritul de la Assisi” (cf. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Discurs către un grup de reprezentanți ai religiilor non creștine, 29 octombrie 1986). Era, atunci, timpul „războiului rece”, un scenariu foarte diferit de cel actual. După 1989, nu puțini au susținut că globalizarea avea să asigure lumii o pace stabilă. Din păcate, după cum am scris în Magnifica humanitas, „a fost încredințată orbește piețelor capacitatea de a produce bunăstare, democrație și stabilitate, în timp ce, în realitate, globalizarea nu a generat în mod automat unitate și pace, dar a suscitat reacții fundamentaliste, identitare și naționaliste” (Scrisoarea enciclică Magnifica humanitas, nr. 201).
În acest cadru, „a avut loc o reabilitare îngrijorătoare a războiului ca instrument de politică internațională” (ibid., nr. 190). Trădând astfel memoria secolului al XX-lea și măcelul inutil a milioane de vieți omenești, din nou – după cum se citește în Catehismul Bisericii Catolice – „acumularea de arme pare pentru mulți un mod paradoxal de a descuraja războiul în rândul eventualilor adversari. Aceștia văd în război cel mai eficace dintre mijloacele capabile să asigure pacea între națiuni” (nr. 2315).
Chiar în aceste timpuri de cultură a puterii, este nevoie să facem în așa fel încât să crească spiritul de la Assisi, care înseamnă respingerea legitimării religioase a războiului, un spirit de mediere și dialog, o experiență contemplativă și o acțiune creativă pentru un viitor de pace. Da, pentru că pacea trebuie să fie din nou idealul comun al popoarelor, steaua care călăuzește toate alegerile noastre, criteriul care demască injustiția, orizontul comun al tuturor popoarelor.
Trebuie să reconstruim pretutindeni pacea, nu să pregătim alte războaie. Războiul nu poate fi făcut niciodată în numele lui Dumnezeu. Pentru noi, cei care credem, „a combate în numele religiei înseamnă, în realitate, a lovi în religia însăși” (Magnifica humanitas, nr. 223). Nu există un război sfânt, numai pacea este sfântă!
De aceea, drumul început la Assisi pentru căutarea comună a păcii este, mai întâi de toate, calea rugăciunii. Rugăciunea poate să pară a fi slabă în fața puterilor lumii, dar este forța umilă a celor care cred. Ne adresăm lui Dumnezeu care dăruiește pacea, pentru ca El să atingă inimile celor care vor războiul și terorismul. Să nu uităm: noi nu ne rugăm în zadar!
Rugăciunea este școala de dialog cu Dumnezeu, cu persoanele și cu toate făpturile. Ne gândim la sfântul Francisc, pentru care am comemorat al optulea centenar de la moarte. Lumea are nevoie de dialog. Drumul de la Assisi îi angajează pe liderii religiilor să facă să crească climatul de dialog între credincioși și în societate pentru ca limbajul aroganței să fie înlocuit de cel al păcii, negocierii și înțelegerii. Acesta va putea „să îndepărteze treptat omenirea de spirala violenței” (ibid., nr. 221).
Frați și surori, rugăciunile noastre să dobândească de la Dumnezeu pacea dorită pentru toate țările lumii! El să facă din noi instrumente dezarmate ale păcii sale. „Fericiți făcătorii de pace pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5,9).»
pr. Adrian Dancă
Sursa: www.vaticannews.va
Link video: https://www.youtube.com/watch?v=CZqaTsNApII
