Pe data de 29 iunie, în Duminica a 3-a după Cincizecime, cea a Sfinților și Marilor Apostoli Petru și Pavel, Preasfinția Sa Virgil Bercea a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de un sobor de preoți, pr. arhidiacon Grațian Guiaș și ipodiaconul Claudiu Baidoc, în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea.
În cuvântul de învățătură, arhiereul le-a amintit celor prezenți cât de importantă este mărturia pe care fiecare creștin trebuie să o dea despre Cristos, asemenea înaintașilor noștri, în mod special Sfinților Apostoli Petru și Pavel, care și-au dăruit viața Mântuitorului și Evangheliei:
„Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu celui Viu” – este răspunsul lui Petru dat atunci când Mântuitorul i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Iar această spontaneitate a lui Petru este debordantă. Mântuitorul îi răspunde: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porțile iadului nu o vor birui.”
„Tu ești Cristos” – este o mărturisire extrem de importantă. Isus Cristos nu este o ideologie, ci o persoană, trimisă de Tatăl, din iubire, ca să sufere, să pătimească, să-Și poarte crucea și să moară pentru noi, pentru a ne reda demnitatea de fii. Petru, atunci când are tăria să mărturisească că Isus este Cristos, vorbește, de fapt, despre toate aceste lucruri, chiar dacă Mântuitorul nu trecuse încă prin patimi, cruce, moarte și înviere.
Tot Petru afirmă despre Cristos că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a dat pe Sine pentru mântuirea noastră, a fiecăruia personal. El este Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care afirmă: „Cel care M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl.”
Reușim să-L vedem pe Cristos atunci când venim la biserică, în Sfânta Taină a Împărtășaniei? Reușim să-L vedem pe Domnul în cel de lângă noi, pentru a putea spune și înțelege că „cel care L-a văzut pe Mântuitorul, L-a văzut pe Tatăl”?
Petru L-a văzut, Pavel nu L-a văzut. Astăzi, de sărbătoarea Apostolilor Petru și Pavel, observăm cum unul a avut curajul să mărturisească: „Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu,” iar celălalt a devenit apostolul neamurilor, transformat fiind de iubirea lui Dumnezeu, din persecutor în vestitor al Evangheliei. Apoi, de-a lungul veacurilor, toți apostolii, toți sfinții, toți martirii și mărturisitorii au dat mărturie prin credința lor, răspunzând la iubirea Domnului.
Întrebarea este: noi, astăzi, acum, mai avem curajul să dăm această mărturie prin credință, din iubire față de Domnul, față de Tatăl?
Avem două modele mari: Petru și Pavel, martirizați la Roma. Unul era un om simplu, fiul lui Ioan – pescar din Galileea, numit de Isus „piatră.” El a fost răstignit la Roma, dându-și sângele și viața pentru Cristos. Pe de altă parte, îl avem ca model pe Sfântul Apostol Pavel, Saul din Tars – persecutor al creștinilor, convertit în drumul său spre Damasc, devenit apostolul neamurilor – „vas ales.” Era un om cult, învățat, care apoi a dat mărturie despre Cristos, fiind decapitat tot la Roma. Prin martiriul lor, și-au dat ultima suflare pentru Cristos.
Sfântul Irineu din Lyon afirmă că Biserica de la Roma a fost fondată pe martiriul acestor doi mari apostoli, iar Tertulian spune că Biserica din Roma este fericită pentru că cei doi și-au dat sângele pentru ea, și-au dăruit credința Bisericii din Roma.
Noi avem o legătură nativă cu Roma, fiind singurul popor neolatin care poartă în numele său numele de Roma – Cetatea Eternă. Este o legătură foarte puternică, iar acest lucru s-a văzut de-a lungul veacurilor.
Acum două zile a fost comemorarea Preasfințitului Ioan Suciu, mort la Sighet. Ce l-a determinat pe Pavel, om cult care vorbea mai multe limbi, iar peste secole pe Ioan Suciu, om foarte bine pregătit, să-și dea viața pentru Cristos? PSS Ioan Suciu avea doar 46 de ani când a murit – foarte tânăr.
Noi, astăzi, mai avem acest curaj pentru credința noastră, pentru Domnul? Trebuie să-l avem, chiar dacă nu ni se va cere să fim răstigniți, să ni se taie capul sau să murim în pușcării. Dar trebuie să fim demni și să știm să ne mărturisim cu seninătate credința – aceeași valoare.
Săptămâna trecută, am fost cu un grup de aproximativ 170 de credincioși, preoți și seminariști din Oradea, la Roma, în contextul Anului Sfânt 2025. Am trăit momente binecuvântate, extraordinare: am fost la Sfântul Anton, la Padova, ne-am rugat în Bazilica San Pietro, s-a cântat Acatistul Fericiților Martiri într-o biserică din Roma, am celebrat Sfânta Liturghie la Sfânta Rita, la Cascia. Am trăit cu adevărat momente de har și de binecuvântare. Personal, l-am întâlnit pe Sfântul Părinte, care vă transmite fiecăruia dintre dumneavoastră, celor rămași acasă, binecuvântarea sa.
Să o rugăm pe Maica Domnului să ne ajute ca, în fiecare moment al vieții, să rămânem aproape de Domnul, să fim imagini ale lui Cristos, pentru a-L putea mărturisi și altora în lume.
Biroul de Presă EGCO
Ciulea Cristian
