Papa Francisc i-a încurajat miercuri pe oameni să nu își ascundă ridurile, spunând că „inima este cea care contează”. În discursul său de la audiența generală din 8 iunie, Sfântul Părinte a lăudat-o pe „înțeleapta actriță italiană” Anna Magnani pentru că a refuzat să permită să îi fie ascunse ridurile. Se spune că Magnani, care a murit în 1973, la vârsta de 65 de ani, i-ar fi spus odată persoanei ce se ocupa de machiajul ei: „Te rog să nu îmi retușezi ridurile. Mi-a luat atât de mult timp să le dobândesc.” Pontiful a citat-o pe actrița premiată cu Oscar, supranumită „La Lupa” („lupoaica”), în timpul unei reflecții despre „mitul tinereții veșnice”. El a spus: „Se face totul pentru a avea mereu această tinerețe – atât de mult machiaj, atât de multe intervenții chirurgicale pentru a părea tânăr. Îmi vin în minte cuvintele unei actrițe italiene înțelepte, Magnani”, a spus el, citându-i apoi cuvintele.
A continuat: „Iată ce sunt ridurile: un semn al experienței, un semn al vieții, un semn al maturității, un semn că ai făcut o călătorie. Nu le mascați pentru a deveni tineri, pentru ca fața voastră să pară tânără. Ceea ce contează este întreaga personalitate; contează inima, iar inima rămâne cu tinerețea unui vin bun – cu cât îmbătrânește mai mult, cu atât este mai bună.” Cateheza papală a fost a 13-a dintr-un ciclu despre bătrânețe pe care l-a început în februarie. Pontiful a intrat în Piața San Pietro în jeepul alb, oprindu-se pentru a invita câțiva copii să i se alăture pentru o parte din călătoria sa printre pelerini. Jeepul a mers până la o platformă ridicată în fața Bazilicii San Pietro, unde Sfântul Părinte a fost ajutat să meargă până la scaunul alb, de unde a ținut discursul.
Cateheza Papei Francisc s-a axat pe conversația dintre Isus și Nicodim, un fariseu, descrisă în Ioan 3,1-21. Sfântul Părinte a remarcat că membrul Sinedriului, o adunare de bătrâni, a fost derutat de declarația lui Isus că „nimeni nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu dacă nu se naște de sus”. A spus: „Obiecția lui Nicodim este foarte instructivă pentru noi. Putem, de fapt, să o răsturnăm, în lumina cuvântului lui Isus, cu descoperirea unei misiuni proprii bătrâneții”. „Într-adevăr, bătrânețea nu numai că nu este un obstacol pentru nașterea de sus despre care vorbește Isus, dar devine momentul oportun pentru a o ilumina, disociind-o de echivalarea cu speranța pierdută”. Și a continuat: „Epoca și cultura noastră, care demonstrează o tendință îngrijorătoare de a considera nașterea unui copil ca fiind o simplă chestiune de producție și reproducere biologică a ființei umane, cultivă mitul tinereții veșnice ca obsesie disperată privind un trup incoruptibil”.
„De ce bătrânețea nu este apreciată în multiple feluri? Pentru că ea poartă dovada incontestabilă a sfârșitului acestui mit, care ne face să ne dorim să ne întoarcem în pântecele mamei noastre pentru a ne întoarce mereu cu un corp tânăr.” Papa a spus că, atunci când bătrânețea este privită din perspectiva corectă, ea are „o frumusețe unică”. „Bătrânețea este condiția acordată multora dintre noi, în care miracolul acestei nașteri de sus poate fi asimilat în mod intim și poate deveni credibil pentru comunitatea umană”, a reflectat el. „Ea nu comunică o nostalgie a unei nașteri în timp, ci a unei iubiri pentru destinația noastră finală. Din această perspectivă, bătrânețea are o frumusețe unică – suntem în călătorie spre Cel Veșnic”. Și a adăugat: „Nimeni nu poate reintra în pântecele mamei sale, nici măcar folosind substitutul tehnologic și consumerist. Aceasta nu este înțelepciune; aceasta nu este o călătorie care a fost îndeplinită; este artificială. Ar fi trist, dacă ar fi posibil. Persoana în vârstă merge înainte; persoana în vârstă călătorește spre destinația finală, spre cerul lui Dumnezeu; persoana în vârstă călătorește cu înțelepciunea experienței trăite.”
„Bătrânețea este, așadar, un moment special de disociere a viitorului de iluzia tehnocrată a unei supraviețuiri biologice și robotice, mai ales pentru că ne deschide spre tandrețea sânului creator și generator al lui Dumnezeu.” În încheierea discursului său, Papa Francisc a spus că „cultura rebutului” din vremurile moderne caută în mod eronat să „arunce la gunoi persoanele în vârstă”. „Vârstnicii sunt mesagerii viitorului, vârstnicii sunt mesagerii tandreței, vârstnicii sunt mesagerii înțelepciunii experienței trăite. Haideți să mergem înainte și să privim la bătrâni”, a îndemnat el. La final, adresându-se catolicilor vorbitori de limbă engleză, a spus: „Îi salut pe pelerinii și vizitatorii vorbitori de limbă engleză care participă la audiența de astăzi, în special pe cei din Anglia, Filipine și Statele Unite ale Americii”. „Adresez un salut special numeroaselor grupuri de studenți prezenți. Asupra voastră și a familiilor voastre invoc bucuria și pacea Domnului nostru Isus Cristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze!” Adresându-se pelerinilor polonezi, a menționat că 8 iunie este aniversarea canonizării reginei poloneze din secolul al XIV-lea, Sfânta Jagwiga, care a avut loc în 1997. A spus: „În timpul canonizării ei, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a amintit că, prin munca ei, Polonia a fost unită cu Lituania și Rus’. Încredințați-vă mijlocirii ei, rugându-vă asemenea ei la picioarele Crucii pentru pacea în Europa. Vă binecuvântez din inimă.”
