“Referitor la anumite afirmatii exprimate în episodul „Reunificarea Bisericii Ortodoxe Române” al serialului de televiziune dedicat vietii patriarhului Iustinian Marina, realizat de Trinitas TV, biroul de presa al Arhiepiscopiei majore a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice emite urmatorul comunicat:
Desfiintarea si scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite, Greco-Catolice precum si persecutia sistematica contra credinciosilor greco-catolici, continuata pâna în 1989, au fost opera regimului comunist ateu, instalat de Uniunea Sovietica împotriva vointei poporului român. Aceasta distrugere s-a facut prin arestarea tuturor episcopilor uniti, a sute de preoti, calugari si calugarite si prigonirea a mii de credinciosi, multi dintre acestia dând marturie cu viata lor pentru credinta. A fost o tragedie care a tulburat grav pacea sociala, a ruinat vechi comunitati si mari institutii de cultura si de credinta ale românilor din Transilvania, a distrus familii, a bulversat oameni obisnuiti, greco-catolici si ortodocsi deopotriva, care fusesera uniti în timpul ocupatiei hortyste si care au continuat sa depuna aceasta marturie comuna de rezistenta în anii grei ai dictaturii comuniste.
Asa-numita „reîntregire” din 1948 a Bisericii Ortodoxe Române a fost consecinta desfiintarii Bisericii Române Unite realizata de puterea stalinista instaurata. Încercând sa confere legitimitate acestei desfiintari, Statul comunist s-a folosit de tiparele unui recensamânt realizat sub amenintare si presiune, asa cum o arata incontestabil documentele Arhivelor Securitatii statului si ale fostului Comitet central al P.C.R. Imaginea de bine pe care ar putea sa o evoce ideea însasi a unei „reunificari” este, deci, fara temei. Nu a fost nicidecum un act de vointa libera din partea nimanui.
Faradelegea distrugerii Bisericii Române Unite a fost condamnata ca atare în 2006 de la cel mai înalt nivel al Statului român. Marginalizând sau ascunzând adevarul suferintei Bisericii Greco-Catolice – care a platit cu viata sa libertatea si dreptul sau la continuitate si existenta -, nu ajuta nimanui, cu atât mai putin seninatatii raporturilor interconfesionale. Justificarea sau relativizarea raului produs în 1948, împiedica astazi marturia comuna de credinta, speranta si iubire pe care trebuie sa o dea cele doua Biserici românesti – ortodoxa si greco-catolica – într-o lume din ce în ce mai marcata de „dictatura relativismului”, cum spunea Papa Benedict XVI.
Biserica Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica, invita, asadar, la reconsiderarea istorica a persecutiei împotriva sa, îndelung ocultate si care nu are nici pe departe caracterul unor evenimente idilice. Avem cu totii datoria de a asuma aceasta jertfa, fara a minimaliza sacrificiul celor care au suferit, fiindca bucuria adevarata nu vine niciodata prin durerea altcuiva. Nu se poate celebra o distrugere în favorul nimanui si mai ales nu se poate justifica teologic o asemenea suferinta creata de ura unui regim ateu-dictatorial contra credintei crestine (in odium fidei). Încrezatoare în puterea lui Dumnezeu – care pe toate cele bune le sustine si pe toate cele slabe le desavârseste -, în pragul Centenarului unitatii patriei, Biserica Româna Unita cu Roma considera mai mult ca oricând prioritatea reînnoirii sufletesti a neamului nostru pe drumul unitatii sale prin adevar si prin marturia omeniei.
